Român cu iz de Francez.

mda-daaa... Român cu ceva sânge francez.   Dacă sincer, și eu am rămas puțin șocat.
  De Paștele Blajinilor  am avut ocazia să ne întâlnim cu o soră de-a bunelului meu.  Aceasta ne-a propus să mergem la cimitirul vechi al orașului ca să ne arate unde sunt înmormântați străbunii noștri (din partea bunelului) iară ulterior să restabilim mormintele și să instalăm cruci noi. Mare mi-a fost mirarea când au început căutările, iară această pomenea de un oarecare beci și de ușa acestuia. Găsind locul cu pricina, am înțeles că acel beci era de fapt un cavou al familiei   înlăuntrul căruia erau rafturi pentru sicriele decedaților din neamul nostru.

 În timpul discuției aceasta ne-a spus vestea care ne-a uimit enorm. Cică stră-străbunica mea  a fost o franțuzoaică care ( în urma războiului dintre armatele Napoleoniene și Imperiul Rus din 1812) a ajuns pe meleagurile Basarabene (la Cimișlia), unde ulterior s-a căsătorit cu stră-străbunelul meu.
   După ce am aflat  această veste surprinzătoare... nu voi  putea dormi normal până când  n-am să răscolesc arhivele  și mi-oi găsi  rudele din Franța (sau pe unde or fi ele).  Până atunci, trebuiește restabilit cavoul familiei Aramă  și să mă apuc serios de căutări.