Se afișează postările cu eticheta Moldova.. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Moldova.. Afișați toate postările

29 iulie 2013

Arrivederci.

     În perioada 24-27 Iulie, am participat la cea de-a doua Școală de Vară ( „Adu Europa la tine acasă”) organizată de Delegația UE în Republica Moldova. În programul activităților era inclusă  vizionarea  filmului de producție autohtonă  „Arrivederci” , regizor - Valeriu Jereghi.   Desigur că mi-a trezit interesul deosebit această denumire a unui film autohton,  așteptând cu nerăbdare momentul în care va începe rularea filmului pe ecranul enorm, încercam să ghicesc despre ce este acest film.



 Multe mi-au trecut prin cap, însă...    atunci când am văzut despre ce merge vorba, chiar mi s-a amărât sufletul.  Subiectul abordat de domnul Valeriu, într-adevăr doare, căci e durerea noastră, a tuturor celor ce au plecat și rămas din/în țărișoara asta.
 
   Este un film despre doi copii rămaşi fără grija părintească: un băiat de 7 ani creşte sora lui mai mică. El este şi cap de familie şi gospodină. E un destin tragic al unui baieţel. Pe lîngă toate responsabilităţile  pe care le are, copilul mai este şi elev în clasa I. La întrebarea învăţătoarei unde îi este mama zice ca e plecată la Italia, indicînd pe hartă cu degetul ţara… Valeriu Jereghi a creat filmul „Arrivederci” sub impresia unei istorii reale despre doi copii rămaşi singuri acasă de Paşti, care în doi au copt un cozonac.
     Membrii Eurocluburilor au convenit cu domnul Valeriu Jereghi ca rularea acestui film înceapă în cel mai scurt timp în  orașele republicii,  deoarece acesta este un film de-a dreptul pentru suflet, iar cetățenii noștri nu au acces (din păcate) la producțiile regizorilor moldoveni.          
                                                     

De asemenea, producția regizorului Valeriu Jereghi a obținut nenumărate premii și titluri la festivalurile europene,   iar cea mai mare realizare al acestuia a fost difuzarea filmului în sala Parlamentului European. 

30 decembrie 2012

Zăpada - stihia „Jițăilor”.

  Nu am abordat întâmplător acest subiect destul de scârbos, deoarece  an de an, eu (și mulți alții)  ne întâlnim cu fenomenul pe care-l numesc „Picasso de Moldova”.
  Odată cu căderea primei zăpezi, orice bleg (că altfel nu-i pot numi) începe să-și lase operele sale pe zăpadă. Eu înțeleg că cultura și educația a trecut pe departe pe lângă aceste persoane, dar chiar așa,  dă-l dracului.
  Vrei să te bucuri de prima zăpadă,  dar cum ?!  Că numai ieși din casă și vezi asemenea creații și îndată îți trece dorul de orice activități ce au legătură cu zăpada.
  Eu înțeleg, se mai întâmplă că te apucă nevoia iar un veceu prin apropiere nu-i, Ia exemplu de la pisică, aceasta după ce-și face toate treburile își astupă creațiile, că nu-i frumos.  De ce atunci Noi,  animale supreme cu gândire logică trebuie să coborâm la un nivel mult mai jos decât al pisicii ?!    Oare e așa de greu să acoperi cu puțină zăpadă, ca în ziua următoare să nu pătezi armonia și frumusețea naturii cu straie albe.
  Sper că pe parcurs „Jițăii” o să mai prindă ceva minte și nu se vor mai închipui drept Picasso, căci de nu, va fi nevoie de-i dat cu nasul în creațiile sale :(
 
                                              Multă minte și simț omenesc vă doresc.