Acum câțiva ani mi-a devenit puțin antipatic acest oraș, ceva normal pentru o persoană din afara unei metropole, unde este prea multă zarvă inutilă, murdărie, indiferență și oameni străini și haini.Aveți tot dreptul să criticați, dar nu-mi place... nu pot să suport.
Nu e Chișinăul de mine, asta e concluzia la care am ajuns în urma timpului petrecut hoinărind pe străzile acestuia. Chiar dacă acum câțiva ani vroiam să plec de-acasă cât mai curând, acuma vreau contrariul.
Mergând până la universitate reușesc să obosesc pentru o zi întreagă, ambulanțe ce urlă continuu și multe alte componente ale Chișinăului matinal mă obosesc extrem de tare. Cantitatea enormă de informație pe care nu reușește/sau nu vrea s-o prelucreze creierul meu mă extenuează la maximum.
sursa: tont.ro
Are multe locuri frumoase și interesante acest oraș, clădiri cu o istorie impunător de bogată, oameni (puțini) care cu adevărat luptă pentru o schimbare spre bine, însă, până ajungi la locurile acestea trebuie să mergi prin mocirla omenească din stradă, să vânezi un loc de cartof în troleibuz și rutieră, să te grăbești mereu undeva - căci toți fac așa.Recunosc, sunt cam lenos și mofturos, iar cei ce stau de-o viață în Chișinău - nu cred că m-or înțelege.
Asta e, vreau să vin în acest oraș nu mai mult de o dată pe lună - și atât, deoarece capitala nu e toată țara, iar în afara ei tot trăiesc oameni - cu griji și nevoi.