Acum 25 de ani, românii care au fost batjocoriți aproape 200 de ani de către un imperiu meschin, au spus că nu mai pot răbda, au ridicat în sfârșit capul plecat și au văzut soarele, s-au proclamat independenți.
 |
| sursa: rador.ro |
Pentru prima dată, simt altfel această zi, poate că și influențează faptul că-s în afara țării, dar la moment simt mai mult o rușine, decât o mândrie.
Desigur, s-au înregistrat unele progrese, dar, cu ce preț ?
Generația născută și educată într-un alt stat (Uniunea Sovietică), mi se pare că ține la noua lor țară mult mai mult, comparativ cu noua generație a proaspetei țări.
25 de ani nu-i nici mult, și nici puțin, pentru o țară care tinde a fi una europeană. Ca și acum 5, 10 sau 20 de ani, oamenii vor ieși la mitinguri organizate, pentru a mima o fericire că-s independenți, când de fapt, o armată străină îi sperie din ce în ce mai tare - toți anii „InDependenți”.
Multe se pot spune despre această independență, și bune și rele.... dar, dacă tot suntem independenți, trebuie să ne simțim odată și odată stăpâni în casa noastră și să ne apucăm de treabă, vorba ceea: „Ochii sperie iar mâinile apropie”.
Atât pentru anul acesta, restul, depinde numai de noi înșine...