Descrierea lui Grigori Melehov.

   Personajul principal al romanului „Donul Liniștit”  (sau „Тихий Дон”) este  feciorul unui cazac înstărit dintr-un sat de pe malul râului Don - Grigori Melehov. Acesta este personajul în care este prezent duhul de cazac adevărat. Este un cazac tânăr și îndrăgostit în Aksinia, vecina lui. Fiind un bărbat frumos și puternic, acesta este curajos și iubește libertatea. Fiind îndrăgostiți la nebunie, aceștia doi hotărăsc să plece amândoi în alt sat și să trăiască fericiți. Însă, în soarta acestora apare o nouă încercare, Primul război Mondial, ulterior  în Rusia  se începe revoluția, apoi războiul civil. Grigori, crescut după principiile și legile căzăcești, intră în rândurile armatei, albgardiștilor, iar ulterior în rândurile revoluționarilor bolșevici lăsând-o pe Aksinia însărcinată.  Văzând ce fărădelegi fac atât albgardiștii cât și bolșevicii, acesta revine acasă, la pământ, la părinți și la Aksinia. Revenind acasă, acesta o găsește pe Aksinia îndurerată în urma morții fiicei acestora, dar și a infidelității acesteia față de Grigori. Acesta, fiind supărat se întoarce la soția sa și cei doi copilași ai săi. Fiind un bărbat cu ambiții, puternic și neânfricat, este nevoit să adere la grupul de rezistență căzăcesc. Deși trăiește într-o  vreme dificilă, acesta este optimist și plin de energie. Odată cu invazia  bolșevică în sat, acesta părăsește grupul de rezistență și încearcă să plece din sat împreună cu Aksinia. Soarta și de data aceasta îl pune la încercare, Aksinia moare după ce a fost împușcată de un cazac bolșevic. Deși soarta a fost cruntă cu acesta de-a lungul mai multor ani, Grigori revine acasă la copiii săi, la gospodărie.

Valea Perjei - satul fără perje.

     Un sat care mă miră de fiecare dată când merg pe străzile  acestuia.

  Deși se numește „Valea Perjei”, adică - Valea Prunei,  acesta nu-și confirmă pe deplin denumirea. De câte ori am trecut prin centrul acestui sat, nu am văzut încă nici-un prun de-a lungul drumului, ceea ce m-a mirat enorm. Dacă alte sate au denumiri mai specifice, date după locul amplasării acestora, sau în cinstea unor personalități sau evenimente...  acesta mi se pare că a primit această denumire  din cauza  că este amplasat pe șes, iară undeva prin apropiere erau copaci cu perje/prune.
  Acum însă,  satul a rămas...  dar nu și perjele.

Fost-am astăzi eu la cimitir.

   Ca orișicare creștin ortodox, de Paștele Blajinilor am mers la cimitir  cu rudele mele pentru a sărbători și alături de cei răposați „Învierea Domnului”.  Faptul că în jurul cimitirului niciodată nu găsești loc de parcare - nu m-a mirat. Odată intrat în cimitir, m-a mirat însă faptul  că am văzut mașini luxoase de zeci de mii de euro printre morminte, buci dezgolite, mese și pomene împărătești, alcool din plin și reprezentante ale sexului frumos  pe tocuri de 16 cm.   Cui dracu îi trebuiește aceasta ?! Tot acest glamour moldovenesc  cu tocuri cât mai înalte, fuste cât mai scurte și mașini de mii de euro parcate la capetele răposaților, că mori la dracu și nu iei nimic cu tine.   Conform tradiției, am mers și am tămâiet mormintele rudelor răposate, i-am invitat la masa noastră de sărbătoare (căci așa se face), ai mei au dat câteva pomene și am plecat acasă să stăm puțin la masă.  Fără de beție și desfrâu printre morminte, i-am pomenit pe cei răposați cu câteva păhărele de vin și cu un  „Hristos a Înviat” și atât.   Îmi pare rău, că  această sărbătoare a celor răposați, devine pe an ce trece  mai degrabă o demonstrație de avere, buci transpirate, benchetuială și  beții pe morminte,  mașini luxoase și tocuri înalte  care degrabă vor ajunge până la capetele răposaților.
  Cu dezamăgire și  rușine față de lipsa totală de cultură a majorității Cimișlienilor, mă rog și sper,  ca la anul să fim oameni și să-i pomenim pe cei răposați, că degrabă ne vine și nouă rândul, viața asta-i așa de scurtă... din păcate.

Locuiesc acolo unde...

Pentru cei care nu știu, sau nu au știut unde locuiesc:          
Locuiesc pe I stradelă Ștefan cel Mare din orașul Cimișlia.  Locuiesc pe o colină de deal ....
   mai pe scurt:  Locuiesc acolo unde este arborat Drapelul Republicii Moldova. 
  Ieșind din casă,  zi de zi privesc și admir acest drapel ce se înalță deasupra casei mele cu 13 metri, parcă e cu totul altceva...  o altă viață, un nou pas spre schimbare.