1 martie 2014

Poezie dedicată mărțișorului din 92.

Această poezie, am scris-o acum câțiva ani.... pentru că mă doare și nu pot ierta, moartea, jalea și durerea neamului. 

  
E dimineață-n 92,
E mărțișor, și-i sărbătoare.

Bătrânul Nistru pentru noi,
Ne aduce-un val de îndurerare.

Un aer trist, primăvăratic
Plin de lacrimi și durere.
Copiii fug ca pe jeratic
Iar dulce-i mame, graiu-i piere.

Tăcută-n casă-ți dă năpasta,
Cu multă ură și urgie.
Îți ia din grai, îți ia din glie,
De parc-așa și-ar trebui să fie.

Bărbații speriați de moarte,
Ies cu hârlețe și topoare.
Dar ce să-i faci? Când tancul vine,
Iară dușmanul trage-n tine.

Acel ce ieri, era drept frate, 
Azi te-njosește și te bate.
Îndemnând copiii săi
Ca să nu-i lase pe ai tăi.

Iar Nistrul curge mai departe,
Căci oameni mor, fără dreptate.
Și mulți în veci, tot vor muri,
Până când fiara, nu o vom opri.

 Un filmuleț educativ pentru generația ce crește: